Cauza ductelor blocate va determina tratamentul corespunzător. Dacă se suspectează o infecție, doctorul oftalmolog va prescrie picături cu antibiotic. Dacă o tumoră cauzează blocarea căilor lacrimale, tratamentul se va concentra pe formațiunea respectivă. Tumora poate fi îndepărtată prin intervenție chirurgicală sau, în anumite cazuri, doctorul vă poate recomanda un tratament pentru micșorarea acesteia.
Opțiunile de tratament pentrru căile lacrimale blocate non-tumoral variază de la simpla lor observare până la chirurgie.
Tratamentul conservator
Mulți bebelusi care se nasc cu căile lacrimale blocate se vindecă fără niciun tratament. Acest lucru se întâmplă odată cu maturarea sistemului de drenaj al lacrimilor din prima lună de viață. Dacă ductul lacrimal blocat al copilului nu se rezolvă de la sine, doctorul poate recomanda realizarea unui masaj special. Efectuat de câteva ori pe zi, acest masaj ajută la deschiderea membranei ce blochează fluxul lacrimilor.
În cazul unei leziuni faciale ce blochează ductele lacrimale, doctorul poate sugera un tratament conservator. Această recomandare ține cont de faptul că, în timp ce leziunea se vindecă, edemul se remite și căile lacrimale se pot debloca singure. Acest lucru se întâmplă de obicei la câteva luni de la traumatism.
Tratamentul minim invaziv
Când nou-născuții sau copii mici au nevoie de un tratament pentru căile lacrimale blocate, opțiunile minim-invazive sunt adesea folosite. Aceste proceduri pot fi eficiente de asemenea pentru adulții cu puncte lacrimale îngustate sau pentru cei cu ducte lacrimale parțial blocate.
- Dilatarea, sondarea și irigarea
Această tehnică este folosită pentru deschiderea ductelor lacrimale blocate congenital la majoritatea nou-născuților. Procedura poate fi realizată sub anestezie generală la copiii foarte mici.
În primul rând, doctorul lărgește deschiderile punctiforme cu un instrument special de dilatare și apoi inserează o sondă mică prin punctul lacrimal și în căile lacrimale. Doctorul dirijează sonda până la deschiderile căilor lacrimale în cavitatea nazală, câteodată realizând un sunet atunci când penetrează membrana exterioară. Sonda este înlăturată și sistemul de drenaj al lacrimilor este irigat cu soluție salină pentru a înlătura și blocajul rămas.
Pentru adulții cu puncte lacrimale parțial îngustate, o procedură similară poate fi realizată în cabinetul doctorului. Căile lacrimale sunt irigate și desfundate, în timp ce punctele lacrimale sunt dilatate. Dacă problema este legată de o îngustare parțială a deschiderii punctelor lacrimale, această procedură va rezolva temporar simptomatologia.
Picăturile cu antibiotic pot fi prescrise pentru orice infecție. Dacă irigarea și dilatarea nu funcționează sau dacă beneficiile dilatării sunt doar temporare, chirurgia poate fi necesară pentru a deschide punctele lacrimale îngustate.Câteodată este necesară o incizie mică la nivelul deschiderii punctelor lacrimale.
- Dilatarea cu cateter cu balon
În cazul în care căile lacrimale sunt blocate de cicatrici, inflamații sau alte probleme dobândite, dilatarea cu cateter cu balon poate ajuta la deschiderea blocajului.
Această procedură se realizează cu anestezie generală prin intermediul unui tub (cateter) cu un balon dezumflat localizat la vârf care este condus prin canalul nazolacrimal spre nas. O pompă este utilizată pentru a umfla și a dezumfla balonul de câteva ori, câteodată prin deplasarea de-a lungul sistemului de drenaj.
Procedura este mai eficientă la nou-născuți și copii, dar poate fi folosită, de asemenea, la adulții cu blocaj parțial.
- Stentarea
Realizată sub anestezie generală, procedura constă în introducerea printr-un punct sau prin ambele puncte lacrimale din colțul intern al ochiului a unui tub subțire din silicon sau poliuretan. Aceste tuburi sunt apoi introduse prin sistemul de drenaj al lacrimilor spre nas. O mică buclă a tubului va rămâne vizibilă la nivelul unghiului intern al ochiului, aceste tuburi fiind păstrate astfel timp de 3 luni înainte de a fi înlăturate. Posibile complicații includ inflamația din cauza prezenței tubului.
Chirurgia
Chirurgia este de obicei recomandată la copiii mai mari sau la adulții care au nevoie de un astfel de tratament. Chirurgia reprezintă, de asemenea, o soluție la nou-născuții sau copiii mici care nu au fost tratați cu succes cu ajutorul metodelor non-invazive.
Chirurgia folosită în mod obișnuit pentru tratarea căilor lacrimale blocate este dacriocistorinostomia. Această procedură reconstruiește traiectul de drenaj al lacrimilor spre nas. În primul rând este necesară o anestezie generală. Chirurgul accesează sistemul de drenaj al lacrimilor și apoi creează o nouă conexiune între sacul lacrimal și nas. Această nouă rută șuntează ductul ce golește lacrimile la nivelul nasului (canalul nazolacrimal), care este cel mai frecvent loc de blocaj al căilor lacrimale.
Pașii intervenției diferă, depinzând de localizarea și extensia blocajului și de experiența și preferințele chirurgului astfel:
- Externă
Dacriocistorinostomia externă era folosită în mod obișnuit în trecut de oftalmologi pentru deschiderea căilor lacrimale blocate. În timpul anesteziei generale, chirurgul realizează o incizie în lateralul nasului, lângă localizarea sacului lacrimal. După conectarea sacului lacrimal la cavitatea nazală și plasarea unui stent în nouă cale, chirurgul închide incizia tegumentară cu câteva suturi. Metoda este veche și în lumea civilizată s-a renunțat la ea datorită cicatricii inestetice care apare pe peretele lateral al nasului.
- DACRIOCISTORINOSTOMIA ENDOSCOPICĂ TRANSNAZALĂ
Aceeași procedură de șuntare poate fi realizată folosind instrumentar de endoscopie. În locul realizării unei incizii faciale, chirurgul ORL-ist folosește o cameră conectată la o optică specială și alte instrumente speciale de mici dimensiuni ce se inseră prin fosa nazală corespunzatoare. Uneori, este introdusă o lumină cu fibră optică prin punctele lacrimale pentru a lumina zona chirurgicală.
Beneficiile metodei constau în faptul că nu există incizie sau cicatrice externă și cicatrizarea este mult mai rapidă decât în cazul metodei clasice. Este nevoie de un chirurg otorinolaringolog cu o instruire specială in chirurgia endoscopică rinosinuzală, iar rata de succes a acestei intervenții se apropie de 95%.