Diagnostic

Medicii folosesc multe teste pentru a diagnostica cancerul și pentru a vedea extensia către altă parte a corpului, numită metastazare. Unele teste pot, de asemenea, determina care sunt cele mai eficiente tratamente. Pentru majoritatea tipurilor de cancer, biopsia este singurul mod de a pune un diagnostic de certitudine. Dacă prelevarea biopsiei este imposibil de realizat, doctorul poate sugera alte teste care pot orienta diagnosticul. Investigațiile imagistice sunt absolut necesare pentru a stabili dacă neoplasmul s-a răspândit.

Există mai multe opțiuni de diagnosticare a acestor tipuri de cancer, însă nu este necesar ca toate testele să fie folosite pentru a diagnostica boala. Atunci când va opta pentru o investigație cu scop diagnostic, medicul va lua în considerare o serie de factori precum:

  • vârsta și starea medicală
  • tipul de cancer suspicionat
  • semne și simptome
  • rezultatele testelor anterioare

Pentru a stabili un diagnostic, sunt necesare istoricul medical complet și un examen fizic. Semnele cancerelor rinosinusale sunt deseori similare simptomelor unei sinuzite cronice sau alergice. Nu există teste sangvine sau din urină specifice care se pot efectua pentru a facilita din timp diagnosticul pentru niciunul dintre aceste tipuri de neoplasme.

Examinarea clinică este importantă, doctorul putând efectua unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a diagnostica neoplaziile cavității nazale sau sinusale:

Examenul obiectiv. Doctorul verifică (prin palpare) eventuale umflături la nivelul gâtului, buzelor, gingiilor și obrajilor. De asemenea, acesta inspectează cavitatea nazală, gura și limba, deseori folosind o sursă de lumină pentru o vizualizare mai bună.

Endoscopia. Acest test îi permite doctorului să vizualizeze interiorul diferitelor cavități cu un tub subțire numit endoscop, rigid sau flexibil, care este prevăzut cu lumină în capăt. Pacientul poate fi sedat atunci când endoscopul este introdus în gură sau nas. Sedarea presupune utilizarea unei medicații pentru a ajuta pacientul să fie mai relaxat, mai calm sau chiar adormit în timpul procedurii. Examinarea poartă diferite denumiri în funcție de zona care este vizualizată, de exemplu examinarea laringelul este numită laringoscopie, examinarea faringelui faringoscopie, iar nazofaringoscopia este examinarea cavității nazale și a rinofaringelui.

Biopsia. Biopsia reprezintă prelevarea unei mici porțiuni din țesutul suspect și examinarea acesteia la microscop. Alte teste pot sugera prezența unui cancer, însă biopsia reprezintă certitudinea diagnostică. Proba recoltată în timpul biopsiei este analizată de anatomopatolog, medicul specializat în interpretarea probelor de laborator și evaluarea celulelor, țesuturilor și organelor pentru a diagnostica boala.

În unele cazuri, diagnosticul unui neoplasm sinusal va fi făcut în cursul unei operații endoscopice efectuată pentru ceea ce se credea a fi o rinosinuzită cronică benignă. În cursul operației endoscopice este important pentru chirurg să identifice și să preleveze o mostră bioptică de la nivelul unui țesut aparent sănătos și să confirme diagnosticul printr-un examen extemporaneu („la gheață”) înainte de a continua operația endoscopică pentru sinuzita cronică. Mai multe informații despre operație aflați în cadrul secțiunii „opțiuni de tratament”.

Radiografia reprezintă o modalitate (destul de veche și din ce în ce mai puțin utilizată) de a crea o poză a structurilor din interiorul corpului, folosind o doză de raze X. O radiografie poate arăta dacă sinusurile paranazale sunt umplute cu altceva în afară de aer. În situația în care nu sunt aerate, de regulă nu avem neapărat o patologie neoplazică, putând fi vorba de o infecție. Dacă tratamentul nu este eficient în a elibera sinusurile, alte teste imagistice mai specifice pot fi efectuate pentru a identifica blocajul. Semnele neoplazice regăsite pe o radiografie trebuie să fie detaliate de tomografia computerizată (CT).

Tomografia computerizată (CT) creează o imagine tridimensională a organelor din interiorul corpului cu ajutorul unui radiograf. Apoi, un computer prelucrează aceste imagini într-o vedere în secțiune transversală, sagitală sau axială detaliată, care arată anormalități sau tumori. Un CT poate fi folosit, de asemenea, pentru a măsura mărimea tumorii. Uneori, un colorant special, numit substanță de contrast, este administrat înainte de scanare pentru a crea o imagine mai clară. Acest colorant îi poate fi injectat pacientului în venă sau administrat sub forma unei pastile ce poate fi înghițită. Examinarea CT este foarte prețioasă în identificarea cancerului rinosinusal.

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Un RMN folosește câmpuri magnetice în locul razelor X, pentru a produce imagini detaliate ale corpului, în special imagini ale țesuturilor moi, cum ar fi ochiul în orbită sau substanța cerebrală din vecinătatea sinusurilor. RMN-ul poate fi de asemenea utilizat pentru a măsura mărimea tumorilor. Un mediu de contrast poate fi injectat în venă unui pacient sau dat ca o pastilă de înghițit pentru a crea o imagine mai clară.

Scintigrafia osoasă. Acest test se poate face pentru a vedea dacă cancerul s-a extins la oase. Un scintigraf osos folosește un trasor radioactiv pentru a vizualiza interiorul oaselor.Trasorul este injectat în vena unui pacient. Acesta este colectat în os și este detectat de o cameră specială. Osul sănătos apare gri la aparat, iar zonele afectate, cum ar fi cele prinse de cancer, apar întunecate.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Scanarea PET este o modalitate de a crea imagini ale organelor și țesuturilor din interiorul corpului. O cantitate mică de substanță radioactivă este injectată în corpul pacientului. Această substanță este preluată de celulele care folosesc cea mai multă energie. Deoarece cancerul tinde să folosească energia în mod abuziv, absoarbe mai mult din substanța radioactivă. Atunci, un scanner detectează această substanță pentru a produce imagini.

După ce testele diagnostice sunt efectuate, medicul va discuta toate rezultatele cu pacientul. Dacă diagnosticul este acela de cancer, aceste rezultate vor ajuta medicul să descrie cancerul, etapă care poartă denumirea de stadializare.

Programează-te