Craniofaringiomul

Craniofaringiomul este un tip rar de tumoră cerebrală necanceroasă (benignă).

Craniofaringiomul se dezvolta de obicei din tija glandei hipofize si datorită proximitații fata de aceasta, prin crestrea volumului sau poate afecta semnificativ functia acestei glande si a altor structuri din jur (chiasma optica si nervii optici, determinand tulburari de vedere).

Aceasta tumora poate apărea la orice vârstă, dar apare cel mai des la copii și adulții tineri.

 

Simptomatologie:

  • Modificări treptate ale vederii – scaderea acuitații vizuale, modificari de camp vizual
  • Oboseală,
  • Urinare excesivă
  • Dureri de cap.
  • Copiii cu craniofaringiom pot avea intarzieri de creștere

 

Diagnostic

Testele și procedurile utilizate pentru diagnosticarea craniofaringelui includ:

  • Examen fizic. Diagnosticul unui craniofaringian începe de obicei cu o revizuire a istoricului medical și un examen minutios efectuat de către medicul neurolog si oftalmolog. În timpul acestor proceduri, vă sunt testate vederea (camp vizual, acuitate vizuala), echilibrul, coordonarea, reflexele și creșterea și dezvoltarea.
  • Analize de sange. Testele de sânge pot dezvălui modificări ale nivelului hormonal care indică faptul că o tumoră afectează glanda hipofiză.
  • Testele de imagistică trebuie sa includă imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și tomografie computerizată (CT).

 

Tratament

Opțiunile de tratament cu craniofaringiom includ:

Intervenție chirurgicala (operatie craniofaringiom). Chirurgia pentru îndepărtarea totală sau cea mai mare parte a tumorii este recomandată in majoritatea cazurilor cu craniofaringiom. Tipul de operație efectuată depinde de locația și dimensiunea tumorii.

Chirurgia deschisă a craniofaringiomului printr-un abord neurochirurgical prin craniotomie implică deschiderea craniului pentru a avea acces la tumoare. Craniofaringiomul in mod normal este alcatuit dintr-o portiune solida si o parte cu continut lichidian. Acest tip de chirurgie este rezervat numai cazurilor care pezinta un volum foarte mare tumoral solid intr-o zona inabordabila transnazal

La Brain Institute efectuam cu succes de mai mult de 10 ani abordul minim invaziv endoscopic transsfenoidal pentru ablatia craniofaringioamelor, in echipa mixta (neurochirurgie – ORL). O videocamera medicală miniaturizată si instrumente chirurgicale speciale sunt introduse prin nas printr-o singură nară, fară a lăsa cicatrici la nivelul pielii. Instrumentele trec printr-un coridor natural transnazal spre tumoră, fără a afecta creierul.

Când este posibil, chirurgii elimină întreaga tumoră si acest lucru se intampla in aproape toate cazurile noastre. Dar, deoarece există in unele cazuri multe structuri delicate și importante în apropiere, pentru a asigura o bună calitate a vieții după operație, pot exista si operatii in care nu este pozibila ablatia chirurgicala in totalitate in deplina siguranta. În aceste situații, alte metode de tratament pot fi utilizate după operație.

 

Terapia cu radiatii:

Radioterapia folosește fascicule cu energie mare, precum razele X sau protonii, pentru a ucide celulele tumorale. În timpul radioterapiei, stai întins pe o masă în timp ce un echipament medical se mișcă în jurul tău, direcționând fasciculele de radiație spre puncte precise de pe corp.

Tehnologia specializată de radiații cu fascicul extern, cum ar fi terapia cu fascicul de protoni și radioterapia modulată cu intensitate (IMRT), permite medicilor să modeleze cu atenție și să țintească fasciculul de radiație, astfel încât să ofere tratament doar celulelor tumorale. Aceasta metoda permite medicilor să folosească doze mai mari de radiații asupra tesutului tumoral, protejand țesutul sănătos.

Radioterapia cu protoni este cea mai eficienta metoda de tratament radioterapic pentru  tratarea unui cordom de clivus. Din pacate acest tip de tratament nu este disponibil in Romania dar terapia cu protoni este platită de Ministerul Sănătatii pentru pacientii care obtin aprobarea de a efectua acest tratament in străinatate.

 

Radiochirurgie:

Radiochirurgia stereotactică folosește mai multe fascicule de radiații pentru a ucide celulele canceroase într-o zonă profundă. Fiecare fascicul de radiații nu este foarte puternic, dar punctul în care toate razele se întâlnesc (in interiorul tesutului tumoral), primește o doză mare de radiații pentru a ucide celulele patologice.