Ce este hernia de disc lombară?
Pentru a înţelege ce este hernia de disc lombară trebuie menţionate câteva lucruri despre discul intervertebral. Acesta este o structură anatomică dispusă între corpurile vertebrale şi funcţionează ca un amortizor de şocuri, sau ca o bucşă de cauciuc la suspensiile automobilelor. El preia şocurile şi solicitările excesive care se exercită asupra vertebrelor în viaţa de zi cu zi. Totodată discul intervertebral are rolul de a permite mişcarea independentă (în anumite limite) a vertebrelor una faţă de alta, ceea ce ne permite să ne aplecăm, să ne rotim sau să efectuăm mişcări complexe ale trunchiului.
Discul intervertebral are o structură complexă, fiind alcătuit dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros. Nucleul pulpos este la interior, este ca un gel care reţine apa şi el este elementul cheie care amortizează şocurile şi permite mişcarea vertebrelor. Inelul fibros este dispus de jur împrejurul nucleului pulpos şi are rolul de a-l ţine pe loc, în tensiune, ca un ligament articular.
Hernia de disc lombară înseamnă uzura şi deplasarea nucleului pulpos către canalul medular, unde comprimă o rădăcină a unui nerv spinal.
Cele mai afectate discuri sunt ultimele 2 discuri lombare – L4 şi L5, datorită faptului că susţin şi cea mai mare parte din greutatea corpului, comparativ cu discurile de mai sus.
Cum apare hernia de disc lombară?
Primul pas pentru producerea herniei de disc lombare este aşa-numitul proces de degenerare a nucleului pulpos, care se produce în timp îndelungat, în condiţiile fie ale unor eforturi fizice mari, repetate, în special ridicarea de greutăţi, fie datorită sedentarismului prin muncă de birou cu menţinerea unor poziţii fixe îndelungate. În această perioadă pacienţii acuză dureri lombare joase şi o rigiditate a spatelui (blocaj).
Din punct de vedere fizic, această degenerare înseamnă o pierdere a capacităţii nucleului pulpos de a reţine apă, ceea ce îi schimbă proprietăţile fizice. El devine astfel mai puţin elastic şi mai puţin rezistent la şocuri, scade în înălţime şi se fragmentează. Din acest motiv între vertebre apar mişcări de forfecare (anormale), care, pe lângă că sunt dureroase, produc ruptura fibrelor din inelul fibros.
Următorul pas este producerea herniei propriu-zise, de obicei la un efort cu ridicare de greutăţi sau traumatism (cădere, accident rutier). Datorită greutăţii suplimentare, presiunea exercitată pe disc stoarce efectiv un fragment din nucleul pulpos printr-o zonă slabă (ruptură) a inelului fibros, pe care o măreşte. Acest moment este deosebit de dureros, durerea fiind resimţită ca un junghi violent în zona lombară care coboară pe picior.
În funţie de cât de mare este fragmentul de disc, există 3 tipuri de hernie:
- Protruzia discală, zisă şi prolaps discal sau debord discal, este cea mai puţin gravă, practic un început de hernie; fragmentul herniat nu a părăsit complet spaţiul discal.
- Extruzia discală, sau hernia de disc propriu-zisă, este un stadiu mai avansat, în care fragmentul herniat este complet în afara spaţiului discal dar este încă în continuitate cu acesta.
- Sechestrul discal, sau hernia ruptă, cu fragment liber, migrat, este atunci când bucata de disc herniată nu mai are legătură cu discul de unde s-a desprins, fiind deplasată fie în sus fie în jos (mai des).
De cele mai multe ori hernia discului lombar se produce pe una din părţi (dreapta/stânga), mai rar pe mijloc. Astfel, fragmentul de disc apasă pe una din rădăcinile nervilor spinali, ceea ce determină inflamaţia acesteia şi durerea pe picior (sciatica).
Uneori, o hernie voluminoasă apasă pe mai multe rădăcini (care părăsesc canalul medular la nivelul respectiv dar şi mai jos), determinând simptome complexe – aşa-numitul sindrom de coadă de cal.
Cum se manifestă?
În prima fază a bolii, cea în care există doar un disc uzat, degenerat, avem dureri în zona lombară însoţite de blocaj datorită contracturii musculare. Acestea evoluează de obicei în pusee declanşate de efort, frig, umezală, drumuri lungi, etc, şi se remit în câteva zile în condiţii de repaus şi tratament medicamentos. Pe măsură ce uzura discului avansează, aceste episoade devin din ce în ce mai dese, mai grave şi mai rezistente la tratament.
În stadiul de hernie de disc constituită, manifestarea principală este durerea pe picior (sciatica), datorată compresiunii unei rădăcini nervoase. Hernia discului L4 comprimă de obicei rădăcina L5 şi hernia discului L5 rădăcina S1 (rădăcina care iese în dreptul discului de mai jos).
În funcţie de rădăcina afectată, sciatica este resimţită pe faţa laterală a piciorului (pe vipuşcă) sau pe spatele piciorului (până în călcâi). În afară de durere, suferinţa rădăcinii nervoase se poate manifesta şi prin tulburări de sensibilitate (furnicături sau amorţeală) sau scăderea forţei musculare pentru anumiţi muşchi.
În cazul sindromului de coadă de cal durerile sunt pe ambele picioare şi se însoţesc de amorţeli în regiunea genitală, dificultăţi la urinat şi disfuncţie sexuală, datorită compresiunii rădăcinilor sacrate.