Diagnostic şi tratament

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului neurologic şi prin rezonanţă magnetică (RMN).

Examenul neurologic stabileşte cât de severă este afectarea rădăcinii nervoase şi a măduvei, iar RMN arată cu precizie unde este hernia, cât de mare este ea şi cât de mult afectează măduva. Atunci când nu se poate face RMN, alternativa este examenul computer-tomograf (CT), care oferă însă informaţii mult mai puţine.

Radiografiile de coloană au o valoare limitată, doar orientativă, fără a se putea stabili un diagnostic pe baza lor.

Cum evoluează hernia de disc cervicală?

Hernia de disc este  o boală degenerativă, cu evoluţie imprevizibilă, în pusee. Iniţial se manifestă prin dureri cervicale, apoi şi dureri pe mână, apoi şi tulburări neurologice – amorţeli şi scădere de forţă musculară. Aceste stadii corespund gradului de afectare a discului, însă corelaţia nu este perfectă. Există pacienţi cu hernii voluminoase cu dureri minime, sporadice, şi pacienţi cu hernii mici dar foarte dureroase.

Puseele se remit iniţial sub tratament şi repaus fizic, însă cu trecerea timpului ele sunt din ce în ce mai dese, durerile mai intense şi nu se remit complet. Apariţia lor este imprevizibilă.

Manifestările neurologice (amorţelile şi scăderea forţei musculare) denotă o suferinţă avansată a rădăcinii nervului spinal şi tind să nu se recupereze complet după un episod acut. În formele grave, durerea poate dispărea dar nu şi pareza şi amorţelile, care pot rămâne ca sechele şi după operaţie.

Când apare afectarea măduvei cervicale (mielopatia), evoluţia neurologică devine progresivă, fără pusee, spre agravare.

Care sunt posibilităţile de tratament?

Tratamentul în hernia de disc cervicală este gradual, pornindu-se de la cele mai puţin invazive forme de tratament. În prima linie este repausul fizic în puseele acute şi kinetoterapia între pusee, pentru tonifierea musculaturii cervicale. Tot pentru durere se pot folosi cure scurte (7-10 zile) de antiinflamatoare nesteroidiene (Diclofenac, Arcoxia, Celebrex, Aulin, Ketonal, etc), decontracturante musculare (Mydocalm, Clorzoxazonă) şi analgezice (Paracetamol, Algocalmin, Tramadol).

Fizioterapia este de asemenea utilă pentru controlul durerilor, în special pentru durerea reziduală după un puseu acut. Deşi eficientă, fizioterapia poate agrava simptomatologia după primele şedinţe, abia ulterior resimţindu-se beneficiile.

Utilizarea unui guler cervical de tip Philadelphia sau Minerva poate constitui un remediu pe perioade scurte de timp, deoarece imobilizează coloana cervicală şi permite astfel retragerea inflamaţiei locale (a rădăcinii).

Ca şi metode minim-invazive de tratament care se pot încerca înainte de operaţie există infiltraţiile epidurale cu antiinflamatorii (cortizol) efectuate sub control radiologic şi procedurile intradiscale: nucleoplastia, ozonoterapia, coblaţia, LASER-terapia, ozono-terapia, etc. Ele au o eficienţă redusă, fiind utile într-o minoritate de cazuri, atunci când avem dureri intense dar o hernie discală minimă.

Operaţia este metoda radicală de tratament a herniei de disc, practic singura soluţie în formele avansate, mai ales atunci când s-a instalat mielopatia (suferinţa măduvei).

Programează-te