Intervenţia chirurgicală

Mi s-a propus o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Operația are ca scop corectarea deplasării, cât și stabilizarea focarului de fractură.

Ca prim pas în vederea intervenției chirurgicale trebuie să știm că există două tehnici operatorii, în funcție de complexitatea fracturii sau a leziunilor adiacente. De elecție este osteosinteza prin abord anterior, însă în cazuri complexe se poate opta pentru fixare C1-C2 prin abord posterior.

Cum se desfășoară operația?

Operația se desfășoară sub anestezie generală, pacientul fiind poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie sau în poziția în care deplasarea dintelui este redusă la zero. Incizia este pe faţa anterioară a gâtului, orizontală (într-un pliu al pielii), de obicei pe partea dreaptă, sau oblică pe marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian. Pentru a ajunge la a doua vertebra cervicală folosim un coridor natural între structurile anatomice ale gâtului, fără a deranja nimic.

De mentionat este faptul că în timpul operației se va folosi și aparatul de radiologie pentru o poziționare a implanturilor cât mai precisă. Sub control radioscopic se vor introduce din corpul vertebrei a doua și până în vârful odontoidei unul sau două șuruburi.

Care sunt riscurile și complicațiile operației?

Cele mai frecvente complicaţii sunt hematomul local, disfagia (dificultăţile la înghiţire) şi disfonia (răguşeala), fiecare cu un risc în literatură de 1-3,5%. Hematomul local se datorează unei sângerări şi pentru a-l preveni facem un control atent al hemostazei, utilizăm materiale speciale care să ajute în acest sens şi, în caz de incertitudine, lăsăm un dren pentru 24 ore.

Disfagia (greutatea la înghiţire) se datorează retracţiei esofagului şi dispare în 1-2 zile. Disfonia (vocea răguşită) se datorează unei leziuni a unuia dintre nervii care inervează laringele şi corzile vocale şi în 90% din cazuri dispare în maxim o lună de la operaţie. Lezarea esofagului este o complicațe dificilă, însă este una dintre cele mai rare.