Mi s-a propus o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă acum?
Intervenția chirurgicală are ca scop atât decomprimarea măduvei și a rădăcinilor nervoase afectate, cât și realinierea fiziologică a coloanei cervicale și stabilizarea focarului de fractură.
Ca prim pas în vederea intervenției chirurgicale trebuie să știm că există două tehnici operatorii în funcție de complexitatea fracturii sau a leziunilor adiacente: abordul anterior (din față) sau abordul posterior (din spate). Unele fracturi, de exemplu tasările vertebrale, luxațiile anterioare unilaterale sau bilaterale impun abordul anterior, însă stabilizarea poate impune asocierea cu abord posterior.
Cum se desfășoară operația?
Operația se desfășoară sub anestezie generală indiferent de abordul optat, uneori fiind asociat cu neuromonitorizare.
Abordul cervical anterior
Pacientul este poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie sau în poziția în care focarul de fractură este redusă la zero. Incizia este pe faţa anterioară a gâtului, orizontală (într-un pliu al pielii), de obicei pe partea dreaptă, sau oblică pe marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian.
Pentru a ajunge la nivelul cervical dorit, folosim un coridor natural între structurile anatomice ale gâtului, fără a deranja nimic. De menționat este faptul că în timpul operației se va folosi și aparatul de radiologie pentru reperajul corect al nivelului dorit. După ce se va efectua decompresiunea medulară și radiculară, se va efectua stabilizarea coloanei cervicale cu proteza de disc intervertebral sau proteza de corp vertebral, după caz. De asemenea, se va folosi obligatoriu un control radioscopic intraoperator pentru o poziționare a implanturilor cât mai precisă.
Abordul cervical posterior
Pacientul va fi poziționat cu fața în jos, având capul fixat de obicei într-un suport (Mayliefld). Incizia va fi centrată pe focarul de fractură, iar după îndepărtarea spre lateral a musculaturii se vor introduce în vertebra de deasupra și dedesubtul celei fracturate anumite implanturi (șuruburi) care vor fi conectate pe fiecare parte cu bare de titan.
Care sunt riscurile și complicațiile operației?
Pentru abordul cervical anterior cele mai frecvente complicaţii sunt hematomul local, disfagia (dificultăţile la înghiţire) şi disfonia (răguşeala), fiecare cu un risc în literatură de 1-3,5%. Hematomul local se datorează unei sângerări şi pentru a-l preveni facem un control atent al hemostazei, utilizăm materiale speciale care să ajute în acest sens şi, în caz de incertitudine, lăsăm un dren pentru 24 ore.
Disfagia (greutatea la înghiţire) se datorează retracţiei esofagului şi dispare în 1-2 zile. Disfonia (vocea răguşită) se datorează unei leziuni a unuia dintre nervii care inervează laringele şi corzile vocale şi în 90% din cazuri dispare în maxim o lună de la operaţie. Lezarea esofagului este o complicație dificilă, însă este una dintre cele mai rare.
Pentru abordul posterior cea mai frecventă complicație poate fi hematomul local, însă cu risc scăzut de apariție, pentru care se va plasa un tub de drenaj la nivelul operației pentru 24 ore.